Încălzire eficientă cu încălzire urbană

Rețelele de încălzire urbană transportă energia termică de la centralele de producere a energiei termice către consumatorii din împrejurimi. În special în zonele dens populate, acestea furnizează căldură în clădiri individuale, dar și în cartiere și districte întregi. Utilizarea căldurii reziduale industriale și opțiunea de a utiliza din ce în ce mai mult energiile regenerabile pentru producerea de căldură fac din încălzirea urbană o pârghie importantă în tranziția energetică. Dar ce este mai exact încălzirea centralizată, ce costuri trebuie să se anticipeze și care sunt avantajele și dezavantajele de care ar trebui să fie conștienți clienții încălzirii centralizate? Aflați mai multe în următorul ghid.

Încălzirea centralizată înlocuiește încălzirea proprie

Încălzirea urbană este produsă în diferite moduri. Cu toate acestea, în cele mai multe cazuri, este un produs rezidual al altor procese. În acest fel, căldura reziduală poate fi utilizată în mod eficient, cum ar fi în instalațiile de incinerare a deșeurilor sau în generarea de energie electrică cu ajutorul unor mari unități de cog enerare (CHP). Această energie termică este transportată către consumatori prin intermediul unor conducte de încălzire urbană care se află deasupra sau sub pământ. Gospodăriile care sunt conectate la rețeaua de încălzire nu au nevoie de un cazan propriu. În majoritatea cazurilor, apa caldă menajeră este, de asemenea, încălzită de sistemul de încălzire urbană. Apa caldă este utilizată în principal ca agent de transfer de căldură. Aceasta circulă într-un sistem închis și transferă energia termică de la stația de transfer a încălzirii centralizate la sistemul de încălzire locală al clădirilor conectate.

Alimentarea cu căldură locală funcționează, de asemenea, după același principiu, dar rețelele de încălzire locală transmit căldura pe distanțe relativ scurte. În plus, se folosesc de obicei centre de încălzire mai mici. Căldura este generată, de exemplu, cu ajutorul unor cazane mai mari pe biomasă, a unor unități medii de cogenerare a energiei termice și electrice, a unor pompe de căldură mari sau a unei combinații. Cu toate acestea, în funcție de condițiile regionale, poate fi utilizată și căldura reziduală industrială.

Cerințe pentru racordarea la sistemul de încălzire urbană

Încălzirea centralizată nu poate înlocui întotdeauna încălzirea domestică. O condiție prealabilă importantă este ca clădirea să fie situată în zona de conectare a unui furnizor de încălzire urbană. Aceștia sunt concentrați în principal în zonele urbane. La urma urmei, pentru ca cheltuiala cu instalarea rețelelor de încălzire să fie rentabilă din punct de vedere economic, trebuie să existe cât mai mulți consumatori. O conexiune la sistemul de încălzire urbană poate fi posibilă și în zonele de dezvoltare dens populate sau ca o sursă suplimentară de căldură pentru consumatorii industriali sau comerciali. După cum s-a menționat deja, pentru ca încălzirea centralizată să funcționeze este necesară instalarea unei unități de interfață termică. Cu toate acestea, lucrările de construcție a clădirii sunt destul de ușor de gestionat.

Rețelele de încălzire urbană permit o aprovizionare mai durabilă cu energie termică

Guvernele se bazează pe încălzirea centralizată, printre altele, pentru a atinge obiective climatice ambițioase. Cât de eficientă și durabilă este de fapt încălzirea centralizată depinde de o serie de factori. Printre factorii importanți se numără:

• Sursa de căldură

• Eficiența centralelor termice

• Pierderile din rețea

Încălzirea urbană ca produs secundar valoros

Energia termică pentru rețelele de termoficare este aproape întotdeauna produsă ca un produs secundar, de exemplu în timpul incinerării deșeurilor. Fără o utilizare adecvată, această energie ar rămâne nefolosită, iar resursele ar fi irosite. Producția combinată de energie termică și electrică (CHP) - generarea combinată de energie electrică și termică - joacă, de asemenea, un rol important în legătură cu încălzirea urbană. Acest lucru se datorează faptului că centralele electrice servesc în primul rând la producerea de energie electrică. Prin utilizarea suplimentară a căldurii generate în cadrul procesului, este posibil să se obțină un randament energetic de până la 80 %. Cât de eficient sunt utilizate resursele depinde, de asemenea, de pierderile din rețea. În unele cazuri, energia termică trebuie să fie transportată pe distanțe mari pentru a ajunge la consumatori. Pierderile de căldură pot apărea atunci prin conducte.

Ponderea energiilor regenerabile

Centralele de cogenerare continuă să ardă în principal combustibili fosili, cum ar fi gazul, lignitul și antracit. Cu toate acestea, energia termică poate proveni, de asemenea, din surse regenerabile, cum ar fi centralele pe biomasă sau geotermale, sistemele solare termice mari sau pompele de căldură.

Rețelele Anergy combină încălzirea urbană și pompele de căldură

În rețelele anergice sau de căldură rece, pierderile de căldură prin conducte sunt mai mici. Acest lucru se datorează faptului că, spre deosebire de rețelele tradiționale de încălzire urbană, mediul de transfer al căldurii nu este la o temperatură cuprinsă între 80 și 130 de grade Celsius. Apa are doar o temperatură cuprinsă între 10 și 25 de grade Celsius. Acest lucru o face potrivită atât pentru încălzire, cât și pentru răcire. O altă diferență constă în tipul de transfer de căldură. Acesta nu are loc la o unitate tradițională de interfață termică, ci cu ajutorul unei pompe de căldură care ridică nivelul de temperatură în cadrul unui proces tehnic. Pentru încălzirea urbană la rece nu sunt necesare sondele sau puțurile de foraj și nici autorizațiile necesare pentru pompa de căldură.

Costurile pentru încălzirea urbană variază

Nu este posibil să se estimeze cu exactitate cât de mari vor fi costurile pentru încălzirea centralizată. În orice caz, prețurile sau costurile de funcționare ale încălzirii centralizate sunt formate din următoarele componente:

• Prețul de bază

• Prețul produsului de bază

• (prețul serviciului)

Prețul de bază și prețul mărfurilor determină costurile de funcționare

În cadrul prețului de bază sau al prețului de performanță, furnizorii de încălzire urbană combină costurile pentru întreținerea și îngrijirea rețelei de încălzire, precum și costurile de personal și de administrare. Prețul este fix și depinde de nivelul sarcinii conectate. Se aplică întotdeauna următoarea regulă: cu cât sunt mai mulți consumatori conectați la rețeaua de încălzire urbană, cu atât prețul de bază este mai mic. Acest lucru se datorează faptului că furnizorul poate transfera costurile curente către mai mulți clienți. Prețul de bază este utilizat pentru a calcula câtă căldură este preluată din rețea. Prin urmare, acest lucru depinde de consumul individual. În plus, unii furnizori de încălzire urbană percep taxe și pentru servicii precum contorizarea și facturarea. Din cauza diferiților factori de influență, prețul încălzirii centralizate variază foarte mult.

Investițiile în energiile regenerabile dau roade

Fie că este vorba de o construcție nouă sau de o clădire existentă, încălzirea centralizată are atât avantaje, cât și dezavantaje. Printre avantaje se numără faptul că nu este necesar niciun cazan, niciun sistem de evacuare a fumului sau combustibil. Toate costurile de achiziție și întreținere sunt astfel eliminate. De asemenea, unitatea de interfață termică necesară ocupă un spațiu relativ mic. Utilizarea căldurii care altfel s-ar pierde ca produs rezidual este, de asemenea, fundamental benefică. În cazul în care aceasta provine din energii regenerabile, se reduc și emisiile de_CO2. Cu toate acestea, este important de reținut că nu întotdeauna este posibilă conectarea la o rețea de încălzire urbană. Dacă sunt îndeplinite toate condițiile prealabile, alegerea este adesea limitată din cauza constrângerilor de conectare. Acest lucru este valabil și pentru alegerea furnizorului. Acest lucru se datorează faptului că exploatarea rețelelor și a centralelor de producere a căldurii se află în mâinile unei singure companii. Nu există concurență. În consecință, există o marjă de manevră redusă în ceea ce privește costurile de funcționare. Acestea pot varia foarte mult în funcție de calculul prețurilor efectuat de furnizori.